PROPOLISUL – este cel mai puternic antibiotic natural. Iată ce boli tratează

Facebook
PROPOLISUL – este cel mai puternic antibiotic natural. Iată ce boli tratează

Dintre toate produsele apicole, propolisul este probabil cel mai “medicinal”. Compoziţia sa este un subiect fascinant, proprietăţile farmacologice şi indicaţiile fiind studiate de mii de cercetători.

         
Propolisul, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite, are sute de indicaţii şi a fost folosit în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.

În zilele noastre,cercetători şi clinicieni din toată lumea descoperă aproape în fiecare lună noi proprietăţi şi indicaţii pentru acest produs natural.

Propolisul, un adevărat “protector al vieţii” a fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând următoarelor domenii medicale:   

Cavitatea bucală  
Afte comune recurente cronice
Glosodinii
Herpes labial recurent
Moniliază
Parodontopatii cronice periferice
Stomatite după amigdalectomii
Stomatite ulceroase
Stomatite ulceronecrotice
Otorinolaringologie    
Amigdalită acută
Inflamaţia acută a urechii mijlocii
Faringite cronice
Faringite post-traumatice
Hipoacuzie (auz slab)
Infecţii cu virusul Influenza
Laringite cronice
Mezotimpanite
Otite medii cronice supurate
Otite cronice cu mezotimpanite acute
Otite difuze externe
Otite eczematoase difuze externe
Ozenă
Perforaţia traumatică a membranei timpanului
Rinite alergice cronice
Rinite hipertrofice cronice
Rino-faringite cronice
Rino-faringite hipotrofice cronice
Rino-faringo-amigdalită acută
Rino-faringo-amigdalite cronice
Rino-sinuzite alergo-infectate hiperplastice cronice
Sindrom cohleo-vestibular

Oftalmologie     
Afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului
Afecţiuni inflamatorii microbiene ale anexelor oculare
Afecţiuni inflamatorii virale ale anexelor oculare
Afecţiuni inflamatorii virale ale polului anterior al ochiului
Arsuri oculare
Arsuri ale anexelor oculare
Sechele ale herpesului oftalmic
Traumatisme oculare
Traumatisme ale anexelor oculare

Boli infecţioase
Herpes Zostere
Heptatite
Salmoneloze
SIDA
Lepră
Tuberculoză
Malarie
Trichomoniaze
Tripanosomiaze
Boli pulmonare (Pneumologie)    
Astm bronşic
Bronşiectazii
Bronşită astmatică
Endo-bronşite nespecifice
Infecţii cu virusul Influenza
Pneumonii nespecifice
Pneumonii cronice nespecifice
Traheite
Tuberculoză pulmonară

Afecţiunile aparatului digestiv  
 
Colite subacute şi cronice
Constipaţie
Gastrite
Ulcer gastro-duodenal
Ginecologie       
Dureri vaginale post-operatorii
Eroziuni cervicale
Leucoree
Răni greu vindecabile după operaţii chirurgicale în sfera ginecologică
Trichomonas vaginalis
Vaginite

Dermatologie    

Alopecie în spoturi
Alopecie totală
Arsuri şi opăreli
Eczeme
Escarie
Foliculite
Furuncule cronice
Hidroadenite
Hiperkeratoză
Intertrigo (la sugari)
Lupus eritematos
Neurodermite
Piodermite
Radiodermatite
Tuberculoză cutanată (ca şi adjuvant)
Ulcer cronic al gambei
Ulcer trofic
Verucoză

Radiologie şi radioterapie          
Leziuni provocate de radiaţii
Radiodermatite

Oncologie        

Tumori produse de factori externi ca : virusuri, bacterii, substanţe chimice, radiaţii etc.
Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.
Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).Propolisul poate
îndepărta, diminua sau neutraliza factorii menţionaţi mai sus, astfel armonizând funcţionarea întregului corp, nu numai a părţilor sale componente.Pentru a vindeca sau alina afecţiunile menţionate mai sus propolisul este administrat pacienţilor după o anumită metodologie.

Administrarea propolisului 
Există două căi principale de administrare a propolisului: internă şi externă.  

Calea de administrare “internă” semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului. Administrarea “internă” înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas (inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii. Administrarea “externă” semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau “orificiile” superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival). Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este important să utilizăm câteva metode, “vehicule” pentru a atinge “ţintele”: celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie. 

Administrarea orală (pentru a fi înghiţit):      
Ca lichid     
Extract de propolis în apă
Tinctură de propolis
Sirop (ca în siropul pentru tuse)
Ca semi-lichid
Amestec miere-propolis
Extract de propilen-glicol
Ca solid
Propolis brut (mestecat apoi înghiţit)
Pudră din propolisul brut
Granule
Extract de unt de propolis
Tablete cu propolis
Capsule
Extract de propolis micro-incapsulat
Preparate pentru cavitatea bucală
Gumă de mestecat
Pastă de dinţi
Extract apos (uz local)
Tinctură (uz local)

Pentru afecţiunile aparatului respirator
Inhalaţii.
Administrare intravaginală
Ovule (supozitoare vaginale)
Tablete.
Administrare intrarectală
Supozitoare.
Injecţii
Injecţii intra-articulare cu extract apos de propolis. 
Administrare externă   
Pentru ochi:
Picături oculare (soluţie oftalmică) (extract apos etc.)
Micelii moleculare pentru tratarea ochilor
Membrană medicală oculară
Pentru piele:
Creme
Agenţi de protecţie solară
Ruj de buze
Alifii
Pudră de propolis brut (combinat de exemplu cu miere sau ulei de măsline)
Plasturi
Loţiuni
Soluţii
Spray
Săpun
Pentru pielea şi părul capului:
Şampon
Săpun
Loţiuni
Pentru ţesuturi:
Electro- şi fonoforeză
Ionoterapie

Metodele de administrare a propolisului de mai sus pot fi folosite singure sau combinate cu alte produse naturale (miere, usturoi, ginseng etc.). Amestecurile, “propolis – alte produse naturale” pot fi realizate ca preparate (ca în cazul farmaciei de casă) şi/sau ca produse comerciale vândute în farmacii sau în magazine cu alimente naturale. 

Dozajul    
Cel mai bun ritm şi dozaj pentru metodele de administrare de mai sus poate fi stabilit de către apiterapeut şi variază în funcţie de afecţiune, structura pacientului, caracteristicile funcţionale şi chiar emoţionale.

Deoarece toleranţa la propolis este destul de ridicată (chiar şi 1 gram/Kg greutate corporală/zi poate fi tolerat), cantitatea de propolis poate să varieze în limite largi în funcţie de scopurile terapeutice (în unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis – tincturi).

Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi înghiţit după ce a fost mestecat 5-20 minute.

Pentru tinctura de propolis 5-50 %, doza este de 5-30 picături, de trei ori pe zi, între mese, într-o linguriţă de apă sau ceai În unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis (tincturi). 

Regulile administrării propolisului   
În primul rând testaţi o posibilă alergie; ca sfat general, similar pentru folosirea tuturor produselor apicole, este testarea reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la început. Astfel, se începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de ceai sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau aplicaţii externe cu unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.

Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă nu este o urgenţă care să vă “forţeze mâna” (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau externă; sau arsuri); 
Folosiţi câteva “vehicule” (miere, capsule, creme, supozitoare); 

Folosiţi metodele de administrare pentru a atinge “ţinta”: 
– Pe cale orală (cea mai obişnuită);  
– Prin piele (alifiile cu propolis “ajută” la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură);   
– Prin supozitoare; 
– Prin căi fizioterapice (electroterapie, fonoforeză etc.);  
     
Folosiţi câteva tipuri de extract de propolis (apă, alcool, extracte grase) pentru a fi siguri că aţi introdus “forţat” cea mai mare parte a compuşilor activi, folositori din propolis; 

*Fiţi atenţi la cantitatea de propolis “activ” în preparatele comerciale (unele companii, în dorinţa lor de a obţine profituri maxime, scriu pe etichetă “Propolis” cu litere mari, dar introduc în produs cantităţi foarte mici de propolis);       

*Fiţi atenţi la data de expirare a produselor comerciale de propolis (în timp ce propolisul însuşi este un excelent conservant, alţi compuşi amestecaţi cu el îi pot micşora durata de viaţă.);   

Păstraţi toate produsele cu propolis, în special soluţiile şi/sau preparatele în locuri reci şi întunecoase (unul dintre principalele grupuri de compuşi activi ai propolisului sunt bioflavonoidele; în timp ce acestea protejează viaţa animală şi vegetală de acţiunea distructivă a razelor solare, expunerea excesivă a lor la aceşti factori fizici le scade eficienţa).  

*Începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi propolisul; curăţaţi ţesuturile pe care veţi aplica sau administra propolis (propolisul însuşi este un remediu de detoxifiere – ajută la detoxifierea corpului, dar pentru a-I creşte eficacitatea trebuie folosit pe un corp “curat”.).   

*Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masajul, acupresura, gimnastica etc.) pentru a fi siguri că vor atinge “ţinta” compuşii activi din propolis, şi că vor ajuta, ideal, toate celulele corpului să se dezvolte;    
                       
*Relaxaţi corpul suficient, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi compuşii preţioşi ai propolisului; 

Contraindicaţii     

Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca rezultat al acestor alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce suferă de asemenea alergii. 
Iată câteva reacţii adverse ce pot apare la persoanele alergice după administrarea de propolis (intern sau/şi extern):     
Dermatite de contact la propolis (brut sau cremă, unguent).
Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis, loţiuni etc.
Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronşice.
Mucozităţi orale cu ulceraţii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).
Eczeme ocupaţionale la apicultori (propolis natural).
Hipotensiune arterială (propolisul este spasmolitic şi astfel scade nivelul presiunii arteriale).

Limite  
Limitele folosirii propolisului sunt similare cu cele specificate pentru miere sau polen:
Organismul slăbit 
Absorbţie ineficientă 
Obstacole în calea zonelor “ţintă”  
Administrare incorectă




Vezi comentariile

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Din temnițe spre Sinaxare


Noii martiri ai Rusiei


Minuni-Contemporane


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana





Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)


PROPOLISUL – este cel mai puternic antibiotic natural. Iată ce boli tratează | ROL.ro