Planta MINUNE care îți reface IMUNITATEA, îți protejează INIMA, și te apără de VIROZELE DE TOAMNĂ!

Facebook
Planta MINUNE care îți reface IMUNITATEA, îți protejează INIMA, și te apără de VIROZELE DE TOAMNĂ!

În fiecare toamnă această plantă ne încântă privirea, frumusețe dincolo de care găsim bogăţia de vitamine şi minerale din fructele brumate. Aşa ne întâmpină măceşii de pe marginea drumurilor sau de pe dealuri, pentru ca mai târziu să ne dăruiască puterea vindecătoare a fructelor roşiatice şi pline de zaharuri.

Măceşele, împreună cu păducelul, sunt un adevărat balsam pentru inimă, iar bogăţia de vitamine A, B, şi C ajută la vindecarea imediată a rănilor, la creşterea imunităţii, la energizarea cea mai eficientă, dar şi la asimilarea tuturor mineralelor şi vitaminelor care ajung în organism. Stăteam cu maica Teodosia în cerdacul Mănăstirii Iezer şi-n timp ce maica îşi trecea degetele pe metanierul de care nu se desparte niciodată, în semn de permanentă rugăciune, s-a oprit şi mi-a spus: „Metanierul acesta, la catolici se numeşte rozariu. Dacă ne gândim la faptul că denumirea latină a măceşelor este Rosa canina, ajungem inevitabil la o legătură de netăgăduit: rosa-rozariu. Am să vă spun un secret: primele rozarii ale călugărilor erau făcute din măceşe, puse una peste alta şi înşirate pe o aţă”. M-am gândit mult la discuţia aceea şi-i mulţumesc şi astăzi măicuţei care mi-a dezvăluit acest secret.

Ceaiul călugăresc de măceşe ajută inima şi vasele sanguine

Gândindu-mă pentru o clipă la peregrinările mele prin munţi şi văi, mai toate mănăstirile la care am poposit aveau prin preajmă măcar o tufă de măceş. Dacă primăvara te întâmpină asemenea unor mirese, cu florile lor suave, toamna te-mbie cu fructele roşii, jucăuşe, dar pe cât de mici, pe atât de încărcate de un nebănuit elixir al sănătăţii. Călugării au mai multe denumiri pentru măceş: unii îi spun răsură, alţii ruje sau trandafir câinesc. Pe cât de multe leacuri sălăşluiesc în florile, fructele şi seminţele de măceş, pe atât de multe rugăciuni s-au înălţat spre Domnul, prin intermediul monahilor care se roagă pretutindeni, al pustnicilor mai ales, pentru că ei se hrănesc, în general, doar cu ceea ce le dă natura. Ceaiurile, după reţete numai de ei ştiute, sunt mană cerească pentru bolile care dăinuie printre noi toţi. Pentru aceasta se macină cu o râşniţă manuală un pumn de măceşe uscate, după ce în prealabil li s-au îndepărtat cu mare grijă toate seminţele. Peste pulberea obţinută se toarnă 300 ml apă de izvor şi, după ce se amestecă bine, se lasă la macerat, într-un vas de ceramică. După 24 de ore, se strecoară totul printr-un tifon dublu (nu prin strecurătoare!). Lichidul obţinut se păstrează într-un vas de sticlă, bine acoperit, iar pulpa care rămâne după filtrare, se fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă, după care se lasă să se răcească. Se amestecă apoi cele două fierturi, agitându-se până la omogenizarea perfectă. Produsul obţinut se consumă pe parcursul a 48 de ore, împărţindu-se totul în şase părţi egale. Acest tratament administrat de două ori pe săptămână, timp de o lună de zile, previne arteroscleroza, reglează ritmul cardiac şi energizează. Din acest motiv vechii călugări nu se confruntau niciodată cu anghina pectorală.

Infuzie pentru virozele de toamnă

O dată cu instalarea toamnei şi a sezonului rece, apar inerentele viroze, dar şi problemele legate de circulaţia periferică se accentuează. Un remediu eficient pentru aceste afecţiuni este infuzia de măceşe, al cărei efect se datorează complexului de vitamine pe care măceşele îl conţin (A, B1, B2, C, K, P, E), dar în mare măsură şi acidului citric, zaharurilor, pectinelor, care au proprietatea de a energiza şi a întări imunitatea organismului. Pentru ca fructele să nu-şi piardă mare parte din aceste vitamine, e bine ca acestea să fie doar infuzate şi nu fierte. Pulpa măceşelor, fie proaspete, fie uscate, trebuie îndepărtată cu grijă de seminţe, apoi mărunţită cât mai mult cu putinţă. În 250 ml apă clocotită, se adaugă o lingură cu pulpă de măceşe şi se lasă la infuzat un sfert de oră, după care se strecoară printr-un tifon dublu. Această infuzie se consumă imediat după ce a fost făcută, cât încă este călduţă. Se recomandă trei căni pe zi, timp de o săptămână. Persoanele care au probleme de fragilitate capilară trebuie să prelungească acest tratament pe parcursul a 30 de zile.

Cidrul de măceşe, energizant şi vitaminizant!

Măceşele fac parte din categoria fructelor mai pretenţioase şi asta datorită seminţelor păroase, din interiorul acestora. De aceea vă propunem o reţetă de cidru, care se poate obţine atât din măceşe proaspete, cât şi uscate. Pentru aceasta avem nevoie de: 1 kg măceşe proaspete (sau 1,5 kg măceşe uscate); 3 kg zahăr; 500 g, lămâi; 40 g drojdie proaspătă; 10 litri apă. Se spală bine fructele, având în vedere că măceşele au de obicei mai mult praf pe ele. Cel mai anevoios lucru este separarea pulpei măceşelor de seminţele din interior. Peste pulpa rămasă adăugăm pe rând zahărul, zeama de la lămâi, drojdia lichefiată şi apa. Se pune totul într-o damigeană, prevăzută cu un dop cu furtun şi se lasă la fermentat timp de 40 de zile. După acest timp cidrul este limpede şi gustos şi se poate trage în sticle, pe care le păstrăm într-un loc răcoros. Cele mai cumplite răceli vor ceda după o cană cu cidru de măceşe fiert. Cidrul este nelipsit din chiliile călugărilor, fiind un tonic vitaminizant şi energizant, preţuit de sute de ani.

Sursa: Lumea Credinței




Vezi comentariile
loading...




Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)