Manastirea Prislop, unul dintre cele mai iubite locuri din Romania

Facebook
Manastirea Prislop, unul dintre cele mai iubite locuri din Romania

Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. Aşezată într-o poiană, la altitudinea de 640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale pâna aproape de monument.

De aproape șapte secole, Mănăstirea Prislop reprezintă unul dintre cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania. În decursul existenței sale, mănăstirea a îndeplinit un rol cultural semnificativ în viața românilor transilvăneni.

Mănăstirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de Sfântul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astăzi drept reorganizatorul și îndrumătorul monahismului românesc la începutul Evului Mediu.

manastirea-prislop-6741.jpeg


Sfântul Nicodim a venit din Țara Românească, unde a ctitorit Mănăstirile Tismana și Vodița.

Mănăstirea Prislop este cunoscută și sub numele de „Silvaș”, după satul Silvașu de Sus, găsit pentru prima dată în documente în anul 1360. La 200 de metri de actuala biserică se află un loc numit „La Mănăstirea Bătrână”, dovada existenței acolo a unei mănăstiri mai vechi, din lemn.

Biserica actuală a Mănăstirii Prislop datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a fost construită din piatră, în plan triconic, cu turla pe naos, arhitectură specifică bisericilor din Țara Românească. Istoriografia mănăstirii arată că Sfântul Nicodim de la Mănăstirea Tismana a copiat la Prislop, între anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Artă.

prislop-prislop-181.jpg

Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)".

Timp de aproape un secol și jumătate, nu se mai cunosc documente despre mănăstire, dar se consideră că ea a continuat viața duhovnicească a credincioșilor din împrejurimi. Mănăstirea a fost rezidită din temelii tot din piatră și în plan triconic de Domnița Zamfira, refugiată în Transilvania după moartea tatălui său, Moise Vodă, domn al Țării Românești, mort în anul 1530, în lupta de la Viișoara.

Domnița Zamfira și-a petrecut restul vieții la Mănăstirea Prislop, unde moare în luna martie a anului 1580. Piatra funerară a mormântului ei se gasește în dreapta pronaosului bisericii.

prislop-6a.jpg

În 1759, pictura bisericii de pe vremea Domniţei Zamfira a fost refăcută de zugravul Simeon de la Piteşti. În anul 1762, în timpul tulburărilor religioase de la mijlocul secolului al XVIII-lea, biserica a fost incendiată din ordinul generalului Buccow. Ca urmare, pictura a fost distrusă, ramânând numai opt scene din „Acatistul Maicii Domnului” în registrul superior al pronaosului, iar în exterior, deasupra uşii, icoana hramului – Sfântul Ioan Evanghelistul – şi fragmente din Judecata de Apoi.

Din 1762 mănăstirea a aparţinut pe nedrept Bisericii Greco-Catolice până când actul istoric al revenirii preoţilor şi credincioşilor uniţi la Biserica Ortodoxă strămoşească din octombrie 1948, a avut urmări binefăcătoare şi asupra Mănăstirii Prislop, care a reintrat în fagaşul ei ortodox de obârşie. După două secole de înstrăinare forţată, ctitoria Sfântului Nicodim şi a Domniţei Zamfira redevenea mănăstire ortodoxă, aşa cum fusese mai bine de trei veacuri şi jumătate.

prislop-prislop-326.jpg

La 25 noiembrie 1948, Mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan, a adus personal la Prislop, pentru restaurarea mănăstirii aflată într-o stare jalnică, pe Ieromonahul Arsenie Boca.

Ca stareţ al mănăstirii, Părintele Arsenie, licenţiat în teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, începe imediat înfrumuseţarea locului şi restaurarea mănăstirii, ajutat de fratele Nicolae Zaharia, tot de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus.

În 1950, din lipsă de călugări, Prislopul devine mănăstire de călugăriţe, prin hotărârea Episcopului Andrei Magieru al Aradului.

În perioada 1950-1959 s-a realizat organizarea mănăstirii ca mănăstire de maici cu viaţa de obşte, s-a înfiinţat o şcoală monahală şi o cooperativă mănăstirească, în cadrul căreia s-au executat primele ţesături cu alesaturi din ţară, cu motive străvechi din zonele Sibiu, Făgăraş şi Hunedoara, covoare olteneşti şi artistice pentru export, precum şi tricotaje şi croitorie.

În urma decretului nr. 410/1959. și Mănăstirea Prislop, ca majoritatea mănăstirilor, a fost desființată.

Abia în anul 1976 a fost din nou reînființată, tot ca mănăstire cu destinație pentru maici. După anul 1990 s-au făcut lucrări de consolidare și restaurare atât a bisericii, cât și a clădirilor pentru stăreție, chilii și cămine aflate la răsărit de biserică.

În 1991 s-a înfiinţat un Seminar Teologic Monahal „Sfânta Ecaterina”, cu o şcolarizare de cinci ani. În 1995, s-a început construirea unei clădiri noi cu săli de clasă, bibliotecă, sală de lectură şi meditaţie, pentru o mai bună desfaşurare a activităţii şcolare.

Pe lângă cele două hramuri ale Mănăstirii Prislop: 8 mai – Sfântul Ioan Evanghelistul şi 14 septembrie – Ziua Crucii, se mai prăznuiesc şi următoarele zile: 26 decembrie – Sfântul Nicodim, 13 septembrie – Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie – pomenirea Părintelui Arsenie şi 13 martie – pomenirea Măicuţei Zamfira.

Părintele Arsenie Boca

Torturat și "vânat" de către securitate până la sfârșitul vieții, Părintele Arsenie este considerat a fi al treilea ctitor al actualei mănăstiri deoarece, în toți anii în care s-a aflat aici (41 de ani) a pictat fresce și icoane deosebit de valoroase astăzi, a reorganizat viața de obște și a redat mănăstirii strălucirea și frumusețea de care se bucură astăzi mii de credincioși veniți chiar și de peste hotare.

mormantul_pr_arsenie_boca.jpg

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 - 40 000 de oameni.



Vezi comentariile

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Din temnițe spre Sinaxare


Noii martiri ai Rusiei


Minuni-Contemporane


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana



Reclame
loading...


Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)


Manastirea Prislop, unul dintre cele mai iubite locuri din Romania | ROL.ro