Manastirea Cozia, minunea Evului Mediu

Facebook
Manastirea Cozia, minunea Evului Mediu

Un mic colț de rai, Mănăstirea Cozia străjuiește de peste șase secole Valea Oltului. Sfântul așezământ se află între Râmnicu Vâlcea și Sibiu, la 22 de kilometri de Râmnicu Vâlcea și 75 de kilometri de Sibiu, pe malul drept al Oltului.


Prin părţile Coziei, legenda spune că voievodul Mircea cel Bătrân pornise un război împotriva ungurilor. Şi-a lăsat armata să se odihnească pe Valea Oltului, în dreptul Bivolarilor. Cortul domnesc era instalat pe pajiştea din faţa muntelui. Acolo, voievodului i s-ar fi dezvăluit o „arătare dumnezeiască". Dimineaţa, când s-a trezit, a hotărât ridicarea unei mănăstiri. Realitatea istorică este alta însă. Mircea s-a războit doar cu turcii, nicicum cu ungurii cărora le-a fost vasal.

Legenda are un sâmbure de adevăr. Mănăstirea a fost construită de domnitorul Mircea cel Bătrân, între anii 1387-1391, la îndemnul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana. Biserica mare, închinată Sfintei Treimi, a fost sființită în ziua de 18 mai 1388.

Mircea cel Bătrân a trecut la cele veșnice în ziua de 31 ianuarie 1418, la vârsta de 60 de ani și a fost înmormântat la Mănăstirea Cozia, cu toate că înaintașii săi și-au găsit odihna veșnică la Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

manastirea-cozia-3.jpg

O primă, interesantă şi grăitoare descriere a mănăstirii o datorăm lui Gavriil Protul care, în 1520 în Viaţa Sfântului Nifon, spune: “Acea mânăstire avea locuri fără gâlceavă şi alese, de petrecere călugărească, departe de lume şi era plină de toate bunătăţile, cu munţi mari şi cu văi, îngrădită şi ocolită cu un râu mare şi izvoare mari şi munte împrejurul ei. Şi are toată hrana călugărească, pomi şi livezi şi nuci şi alţi pomi roditori, fără număr, vii şi grădini, şi acolo cură apă pucioasă… am văzut cu achii noştri acel loc şi i-am zis pământul făgăduinţei”.

manastirea-cozia-calimanesti-caciulata-valcea.jpg

În anul 1657, când arhidiaconul Paul de Alep l-a însoțit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, într-o vizită în Țara Românească, a consemnat următoarele despre Mănăstirea Cozia: "Eram înspăimântați de îngustimea drumului și de apropierea sa de marginea prăpastiei; și, coborându-ne de pe caii noștri, am mers pe jos până ce am trecut podul. Cozia este o cladire întărită și măreață, înălțată pe marginea acelui râu (Olt), dar înconjurată de piscuri înalte și impunătoare, închise de păduri de nepătruns, astfel că prin nici o parte a acestui loc nu este vreo altă intrare. Drumul către aceasta din urma este prin spatele munților de miazăzi, este extrem de greu și cu neputință de străbătut cu carul cu boi."

manastirea_cozia.jpg

O serie amplă de lucrări de restaurare s-au efectuat în vremea lui Neagoe Vodă, când s-a construit și fântâna de sub cerdacul chiliilor de nord, cunoscută astăzi drept "Fântâna lui Neagoe". În vremea Sfântului Constantin Brâncoveanu, cu cheltuiala paharnicului Șerban Cantacuzino, între anii 1706-1707, s-a adăugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile, s-au adăugat cerdacurile la toate clădirile din incintă, s-au construit cuhnia și fântâna de apă, aflată în fața bisericii.

fantana-5.jpg

Între anii 1848-1856, domnitorii Bibescu și Știrbei refac și ei clădirile mănăstirii. Tot atunci au fost construite două pavilioane, azi păstrându-se numai cel din stânga, care a slujit ca reședința domnească de vara. Între anii 1958-1962, așezământul monahal de la Cozia a fost restaurat în întregime, consolidându-se toate chiliile și cele două paraclise vechi.

sf_manastire_cozia.jpg

Încă de la înfiinţare, Cozia a devenit un centru cultural de seamă al vremurilor sale.  În mănăstirea de pe Valea Oltului, din 1415, a funcţionat prima şcoală de caligrafi şi copişti din Ţara Românească. Primii dascăli ai călugărilor au fost stareţul Sofronie şi monahul Filotei.

În partea de sud-est a cetăţii Mănăstirii Cozia, în şase încăperi de la parter şi etaj, s-a reorganizat în anul 1983 o colecţie de vechi obiecte bisericeşti. Sunt expuse aici icoane vechi din secolele XIV-XIX, pictate pe lemn şi sticlă, obiecte de cult, tipărituri în limba română, cu caractere chirilice, precum şi tipărituri slavone şi greceşti. O parte sunt imprimate în vechea tiparniţă din Episcopia Râmnicului, iar altele în ţară sau străinătate.
În muzeul Mănăstirii Cozia sunt expuse importante manuscrise, evanghelii ferecate în metal şi pietre preţioase, Psaltirea lui Dosoftei în versuri, Cazania Mitropolitului Varlaam, fragmente din sculpturi în piatră din secolul al XIV-lea şi bucăţi din piatra originală de pe mormântul lui Mircea cel Mare. S-au păstrat în colecţie obiecte aparţinând unor stareţi şi călugări cozieni.

muzeu-6.jpg

În cerdacul lui Mircea este de observat proiectul de stemă a Principatelor Unite (capul de bour şi vulturul reprezentând unirea Moldovei şi Ţării Româneşti), iar în celelalte camere ale muzeului sunt prezentate documente ilustrând evenimente din timpul lui Mircea cel Mare şi din istoria Mănăstirii Cozia.

Cine trece astăzi prin fața mănăstirii nu poate să nu rămână impresionat de măreția așezământului ridicat de marele voievod Mircea.

 “Cozia veche, Schitul Sf. Ioan la Piatra” este denumirea ruinelor unei foste bisericuţe ale cărei ziduri năruite se mai puteau vedea până în 1986 pe Valea Oltului, la distanţă de 1 km de la Mănăstirea Cozia spre Sibiu. Se presupune că ar fi fost ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea cel Mare, datând de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Teofana monahia, în actele de donaţie către Mănăstirea Cozia, menţionează la 8 noiembrie 1601 doi nevoitori ai acestui schit.

schitul-cozia-veche.jpg

Sfânta Mănăstire Cozia are o importanţă deosebită în istoria românilor nu numai pentru că este cea mai de seamă ctitorie din secolul al XIV-lea, ci mai ales pentru remarcabila activitate bisericească şi culturală desfăşurată de-a lungul timpului. Rivalizând ca vechime cu Mănăstirea Cotmeana (circa 1377-1388), Sf. Nicolae din Rădăuţi (1359), Biserica domnească din Curtea de Argeş (1351-1352) şi Gurasada (jud. Mehedinţi – 1250), Mănăstirea Cozia este întrecută doar de Mănăstirea Hodoş-Bodrog (jud. Arad – 1283) în ceea ce priveşte continuitatea funcţională, nu însă şi în privinţa importanţei artistice, culturale, istorice şi bisericeşti.




Vezi comentariile

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Din temnițe spre Sinaxare


Noii martiri ai Rusiei


Minuni-Contemporane


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana





Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)


Manastirea Cozia, minunea Evului Mediu | ROL.ro