La 12 iulie, crestinatatea cinsteste Sfanta Icoana Prodromita de la Sfantul Munte Athos

Facebook
La 12 iulie, crestinatatea cinsteste Sfanta Icoana Prodromita de la Sfantul Munte Athos

La 12 iulie, crestinatatea cinsteste Icoana Maicii Domnului Prodromita, odor religios care ocroteste Schitul romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos.

Sfanta icoana se numara printre putinele odoare religioase ortodoxe, nefacute de mana de om, zugravite printr-o minune dumnezeiasca.

 

Istoricul icoanei

Parintele Nifon, intemeietorul si primul staret al Schitului romanesc Prodromul (inaltat intre anii 1852-1866  in Sfantul Munte Athos, cu ajutoare financiare donate de Mitropolitul  Sofronie Miclescu, domnitorul Grigore Ghica si alti credinciosi instariti din Iasi) a dorit ca noul lacas sa fie ocrotit  de o icoana facatoare de minuni.

Noul Schit romanesc Prodromul a fost construit in locul vechiului schit Prodromul, lacas, pustiit in anul 1821 de navalirile si de jafurile turcesti. Cuviosul Nifon s-a ingrijit de solutionarea problemelor administrative, dar si de intarirea vietii duhovnicesti din obstea sa.

 

In acest scop, Staretul Nifon a adunat in jurul sau pe cei mai buni calugari romani ce se nevoiau in vremea sa in Sfantul Munte, in frunte cu vestitul Nectarie, schimonahul. In acelasi timp, pentru ca fiecare manastire din Muntele Athos era ocrotita de cate o icoana facatoare de minuni, staretul Nifon a inceput sa caute un iconar care sa zugraveasca o icoana ocrotitoare pentru obstea pastorita de el.

Pentru ca staretul se inchina cu mare evlavie la  Maica Domnului, si-a dorit ca iconarul sa zugraveasca pe lemn de tei o icoana a Maicii Domnului cu dimensiunile de 1000/700 mm,  respectand randuielile bisericesti: sa citesca zilnic Acatistul Maicii Domnului, sa tina post negru, sa manance o data pe zi, la sfarsitul lucrului, sa infraneze mania, mandria si pacatele trupesti. Dupa multe cautari, staretul Nifon si monahul Nectarie l-au gasit si l-au convins pe iconarul Iordache Nicolau din Iasi, un om evlavios, cu frica de Dumnezeu, sa zugraveasca icoana, indeplinid randuielile propuse de staret.

 

Dupa ce s-a rugat, iconarul s-a apucat de lucru la Manastirea Bucium din Iasi. S-a bucurat ca avea avea spor, ca  pictase foarte bine fundalul, vesmintele, bratele Sfintei Fecioare si ale Pruncului Iisus, iar la final, asa cum se procedeaza in pictura bisericeasca, urma sa picteze fetele Fecioarei si Pruncului Iisus. Mesterul isi dorea ca pictura sa fie desavarsita. Tocmai in acest stadiu, mesterul n-a mai avut succes, pentru ca Sfintele Fete aratau  nefiresti, in mod inexplicabil. Iconarul a lucrat multa vreme vrand sa indrepte ceea ce "s-a stricat" fara voia lui.

Intamplarea l-a mahnit si se intreba daca si-a uitat mestesugul sau o vointa mai puternica decat el se opunea ca icoana sa nu fie terminata. Staretul l-a incurajat sa mai incerce, iar daca nu reuseste cum si-a dorit, Nifon a promis ca va duce icoana la Manastire Prodromul asa cum a iesit. Iconarul a acoperit icoana cu o panza si a inchis atelierul. Dimineata a venit devreme, sperand ca-l va ajuta Maica Domnului sa picteze cu succes si Sfintele Fete. Inainte de a intra in atelier , Nifon s-a rugat, apoi a indepartat panza de pe icoana si uimirea a pus stapanire pe el: icoana era desavârsita, iar Sfintele Fete aratau impecabil. Nu stia cum s-a petrecut minunea.

 

Iconarul a lasat o marturie scrisa despre implinirea minunii

Pentru a demonstra ca povestea lui este reala, iconarul a lasat  o marturie scrisa, aratand etapele de lucru pe care le-a parcurs cand a pictat icoana, dar si minunea dumnezeiasca prin care au fost  zugravite Sfintele Fete. Acest document se pastreaza in arhiva Schitului Prodromul, fiind datat  la 29 iunie 1863.

In acelasi timp, exista marturii care precizeaza ca Sfintele Fete se schimba in mod miraculos: uneori intunecandu-se, alteori luminandu-se.  De asemenea, icoana a fost analizata stiintific, fiind cercetata la microscop si nu s-au constatat urme de pensula. Concluzia specialistilor a confirmat originea nepamanteasca a picturii.

 

Cele mai cunoscute minuni ale icoanei Prodromita   

Dupa ce s-a raspandit vestea despre modul miraculos in care au fost pictate "Sfintele Fete", iesenii se opuneau stramutarii Sfintei icoane la Muntele Athos. De aceea, cuviosii Nifon si Nectarie au hotarat sa paraseasca repede Iasul. Au trecut prin orasul Husi, unde au fost intampinati de numerosi credinciosi, veniti sa se vindece de boli trupesti si sufletesti. De acolo, icoana a fost dusa la Barlad si aici a fost gazduita la Catedrala orasului; aici, documentele vremii au consemnat minunile infaptuite.

Dintre minunile intamplate atunci s-a dus vestea despre un invatator recunoscut in comunitate pentru cultura lui, dar si pentru necredinta fatisa. Invatatorul a auzit ca in oras a poposit icoana facatoare de minuni si a trimis trasura ca  preotii care o insoteau sa aduca odorul religios la el acasa.  Preotii au refuzat, considerand ca gestul sau este lipsit de  cuviinta. Cand invatatorul a trimis trasura de trei ori pentru a aduce icoana la el acasa , cuviosii au fost de acord sa-i implineasca dorinta.

 

In mod surprinzator, icoana a sporit in greutate, incat abia patru oameni au reusit s-o ridice, dar trasura nu a rezistat pentru ca icoana se ingreuna la fiecare pas.  In scurt timp, trasura s-a dezmembrat. Preotii au inteles ca  Fecioara Maria nu voia sa ajunga  in casa necredinciosului. Cand au readus icoana in Catedrala, aceasta a fost transportata cu usurinta.

De asemenea, la Barlad, icoana a mai savarsit o minune. O femeie credincioasa, grav bolnava, voia sa vina la Catedrala sa se roage la icoana, dar se temea ca are sa moara pe drum. Noaptea, femeia a visat ca i s-a aratat icoana care a indemnat-o sa vina la Catedrala. Chiar in timpul calatoriei, femeia s-a insanatosit, iar icoana din Catedrala semana perfect cu icoana ce i s-a aratat in vis.  

 

Cand cuviosii au ajuns cu icoana la Galati, aceasta a fost depusa in Biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Atunci, un pictor necredincios a raspandit un zvon, spunand ca nu crede in marturisirile iconarului Iordache Nicolau care a  pictat icoana. Numai atunci cand icoana s-a intunecat la fata, pictorul s-a infricosat si, in fata lumii adunate in biserica, si-a  marturisit greseala.

Un negustor evreu, care aplecat intr-o calatorie de afaceri, si-a lasat la un han sotia, copiii si o sluga. Din pacate, negustorul a murit. Cand a vazut ca femeia este lipsita de aparare, a sechestrat-o voind s-o spanzure si sa-i ia banii. In acele clipe de disperare, femeia si-a amintit de  minunile icoanei si s-a rugat din toate puterile la Maica Domnului s-o apere de necaz, promițandu-i ca, daca va interveni miraculos, se va boteza impreuna cu copiii sai . Maica Domnului a infaptuit minunea. Cand ucigasul a probat latul, a alunecat de pe scaun si s-a spanzurat. Femeia si-a respectat promisiunea facuta Maicii Domnului: s-a botezat impreuna cu copiii si cu rudele ei.  



» vezi articolul original

 




Vezi comentariile
loading...




Lasa un comentariu (spam-ul si limbajul ofensiv vor fie sterse!)